ȘTIAȚI CĂ…?

Dragi vizitatori ai paginii Muzeului Naționalde Etnografie și Istorie Naturală, „Știați că...?” este o rubrică nouă, de popularizare a culturii tradiționale, adresată mai ales copiilor și adolescenților. Pentru că ne apropiem de Ziua Națională a Portului Popular (sărbătorită în ultima duminică a lunii iunie), Vă propunem zilnic câte o curiozitate, o mențiune documentară sau una științifică, dedicată costumului tradițional. Sunt lucruri pe care trebuie să le cunoaștem cu toții, indiferent de vârstă, pentru că portul tradițional e moștenirea noastră comună, lăsată de străbuni.

         Știați că ...

         ... pe Columna lui Traian, de la Roma, sunt zugrăvite câteva piese vestimentare care se regăsesc identice în portul popular românesc – cămașa bărbătească despicată în părți, un tip de cămașă femeiască, cioarecii, ițarii, opincile și gluga? Aceste veșminte le poartă bărbații și femeile dace.

În imagine: Columna lui Traian, Roma (sursa: Wikipedia).

         Știați că ...

         ... cele mai vechi imagini ale costumului popular românesc apar în Cronica ilustrată de la Viena, din secolul al XIV-lea? În imaginile consacrate bătăliei de la Posada (1330), în care domnitorul Basarab I a înfrânt forțele regelui maghiar Carol Robert, arcașii români sunt zugrăviți în straie asemănătoare costumului tradițional. Ei au un pantalon îngust și încrețit, cămașă peste pantaloni, strânsă cu o curea îngustă. Poartă cojoace lungi, cu mițele în afară, căciuli țuguiate pe cap și opinci în picioare.

         Știați că ...

         ... deși portul popular este considerat țărănesc, familiile domnești, boierești, negustorii și intelectualii l-au purtat până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea? În imaginea de mai jos, soția și fiicele lui Neagoe Basarab (a domnit în Țara Românească, între 1512-1521) poartă cămăși bogat ornamentate, cu altiță și râuri, aidoma celor tradiționale.

         Știați că ...

         ... mireasa, împreună cu fetele care aveau să fie vornicele la nuntă, coseau cămașa soacrei, netăiată la gât, ca să aibă gura mică și să nu își certe nora? Din povestea Soacra cu trei nurori de Ion Creangă aflăm că, după nunta feciorului mai mare, mama lui „își luă cămeșa de soacră, ba încă netăiată la gură, care însemnează că soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cârtească de toate cele”. Viitoarea mireasă cosea, de asemenea, cămașa socrului.

În imagine: „Soacra cu trei nurori”, pictură murală de Alexei Luca, s. Costești, r. Ialoveni (sursa: www.odoras.md).

         Știați că ...

         ... opincile au o vechime milenară (cu prototipuri la iliri și traci) și au fost purtate de mai multe popoare (români, bulgari, ucraineni, unguri ș.a.)? Erau încălțate de bărbați și femei, mai ales, în timpul activităților de muncă. Atașamentul țăranului pentru opinci este ilustrat de o strigătură la horă: „Că ciobota cât de bună/ ca opinca nu mai sună”.

În imagini: (sus) români din Transilvania, încălțați în opinci, din albumul „Trachtenkabinet von Siebenbürgen”, 1729 (sursa: Wikipedia); (jos) păstori basarabeni purtând opinci, după albumul lui P. Kondrațki „Vederile Chișinăului și împrejurimilor lui”, ссa 1890-1900 (sursa: The New York Public Library, digitalcollections.nypl.org).

         Știați că ...

         ... acoperitoarele de cap au nu doar un rol decorativ, pentru femei, dar sunt și o modalitate de a marca starea lor civilă? În trecut, doar fetele nemăritate puteau să aibă capul descoperit, eventual, împletindu-și părul și împodobindu-l cu flori. Nevestele foloseau câteva tipuri de acoperitoare – fes, colț, ștergar de cap, năframă, maramă etc. Se considera o mare rușine dacă femeia măritată își descoperea părul în văzul lumii.

        Știați că…

       … există o sărbătoare, după care nu se mai poartă pălărie? Este Nașterea Maicii Domnului (8/21 septembrie), hotarul dintre vară și toamnă. În unele sate, văzând un om cu pălărie, copiii îi strigau: „A trecut Sântă-Măria,/ Să lepădăm pălăria!” Se are în vedere pălăria de paie, purtată vara de bărbații de toate vârstele. Ea se confecționează din paie de grâu, secară, foi de porumb ori papură.

În imagine: „Cosași odihnindu-se” de Camil Ressu (sursa: www.adevarul.ro)

         Știați că…

         … în basmele românești, zânele poartă uneori costum tradițional de sărbătoare? Zâna Apelor, bunăoară, s-a înfățișat unui pescar sărac astfel: „o drăguță de fată ca ruptă din soare și îmbrăcată colea ca o zână, cu iie albă ca laptele, împănată cu flori galbene, roșii și vinete de mătase, cu catrință ca fetele noastre, cu pieptăruț mândru tot pene și cu părul slobozit pe spate” (basm cules în com. Sâncel, jud. Alba, de Ion Pop-Reteganul, 1853-1905). Strigoaicele, dimpotrivă, sunt imaginate urâte și acoperite numai cu zdrențe.


În imagine: „Țărancă torcând” de Nicolae Grigorescu (sursa: Wikipedia).

            Știați că…

            … în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nobilul Nicolae Casso deținea, la conacul său din Chișcăreni, o colecție din cele mai frumoase costume populare românești, purtate de domni, boieri și țărani? Tot el păstra acasă un steag tricolor. În acea vreme, tricolorul și cămașa cu altiță deveniseră simboluri naționale românești.

            În imagine: „România revoluționară” de Constantin Daniel Rosenthal (sursa: www.mnar.arts.ro).

                Știați că ...

         ... în școlile din perioada interbelică, la început de iunie, se organiza „Săptămâna pentru pânză românească”? Pe parcursul acestei săptămâni, profesorii le vorbeau elevilor despre frumusețea costumelor populare și îi îndemnau să le confecționeze. La Școala Eparhială de Fete din Chișinău, elevele din clasele superioare erau obligate să-și brodeze o ie. Profesoarele școlii, de asemenea, trebuiau să-și confecționeze ori procure câte un costum popular, pe care îl îmbrăcau de sărbători.

         În imagine: tânără din Basarabia, anii ’30-’40 ai sec. XX. Fotografie de Willy Pragher (sursa: www.landesarchiv-bw.de).

            Știați că…

         … pictorul francez Henri Matisse avea o colecție de ii, dăruite de un alt artist celebru, Theodor Pallady? Matisse le-a zugrăvit în câteva tablouri care au dus faima cămășii cu altiță pe meridianele lumii. Până astăzi, cuvântul „ie” este deseori tradus, în franceză și engleză, folosind titlul unui tablou de Matisse – „La blouse roumaine” (respectiv, „The Romanian Blouse”).

         Știați că…

         … regina Maria a călătorit în SUA, unde a vizitat o rezervație de indieni? Tomahawk Roșu, căpetenia indienilor sioux (în traducere, „șerpii”), i-a dăruit coiful său de război, împodobit cu pene, un gest de mare onoare. În opinia căpeteniei, acest însemn al puterii i se cuvenea, deoarece regina era „conducătoarea unei națiuni și o femeie războinică” (probabil, se referea la eroismul reginei în anii Primului Război Mondial). La rândul ei, regina Maria i-a oferit un costum popular românesc.

În imagine: regina Maria purtând coif de război, 1926 (sursa: www.welchdakotapapers.com)

         Știați că...

         ... ștergarul de cap reprezintă cea mai simplă formă de acoperitoare, stând la baza tuturor sistemelor de învelit capul femeilor în portul popular tradițional de pe întreg cuprinsul spațiului românesc? Țesut inițial din cânepă și in, iar, odată cu introducerea bumbacului în gospodăria țărănească, și din diferitele calități ale acestei fibre: bumbăcel, ață, sacâz, inișor, coton, izmir etc., ștergarul cunoaște o largă arie de răspândire, cuprinzând Muntenia, Oltenia, Moldova, parțial Transilvania și izolat Banatul și Dobrogea. Dacă forma morfologică a ștergarului, aceea de dreptunghi, este identică în toate ținuturile în care se poartă, în schimb dimensiunile, procedeele tehnice de realizare, structura decorativă, modul de învelire sau de asociere cu alte piese diferă de la o zonă la alta, conturându-se o serie întreagă de variante.

No Comments Yet.

Leave a reply