Orar

Premieră absolută a baladei „Meşterul Manole” în interpretarea Suzanei Popescu.

Comunicat

La 21 octombrie 2010, ora 15.00, în incinta Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Clubul Interpreţilor, Folcloriştilor, Etnografilor şi Amatorilor de Folclor (CIFEAF) anunţă, în premieră absolută, prezentarea integrală a baladei „Meşterul Manole” de către excepţionala interpretă de folclor, doamna Suzana Popescu, Maestru în Artă.

Lucrând ani buni la restaurarea acestei balade care, alături de „Mioriţa”, este una dintre cele mai reprezentative de acest gen, Suzana Popescu a recreat-o din fragmente, găsite cu greu prin arhive, culegeri, informaţii lapidare orale etc. Credem că această apariţie este unică pentru întreg spaţiul românesc, atunci când o baladă de o atare întindere (de 20-30 de minute) este interpretată integral, dar şi separat.

În continuare aducem un scurt recurs biografic al interpretei care promite să ne bucure în viitorul cel mai apropiat cu un program complet, compus din mostrele folclorice inedite ale repertoriului dumneaei.

Fiind de origine dintr-un sat cu tradiţii din zona codrului, Obilenii Hînceştilor, Suzana Popescu vine dintr-o o familie numeroasă de ţărani. Auzind primele cântece la mama ei, Eudochia, de la rudele şi prietenii din sat, interpreta moşteneşte şi perpetuează de mică tot ce îi oferă baştina. Precum a colectat perle ale cântecului folcloric, aşa a continuat să îngrijească şi de casa părintească, de gospodăria şi pământurile familiei; refăcându-le şi reconstruindu-le a instalat o fântână, o prisacă ş.a.

La Chişinău, şi-a continuat studiile la Colegiul de Muzică „Şt. Neaga”, specialitatea canto academic, activând după absolvire în Capela Academică de Stat „Doina”, condusă de Veronica Garştea, apoi în Capela Corală de Stat din Georgia (unde se stabilise pe o perioadă de timp). Însă, colectivul în care activează de câteva decenii, „de o viaţă”, cum se exprimă însăşi interpreta, este Corul Operei Naţionale.

Fiind, deja, la Opera Naţională, prin anii ’80, Suzana Popescu păşeşte pragul acelui birou, în care Andrei Tamazlâcaru, notoriul nostru folclorist, şi-a întâmpinat întotdeauna „învăţăceii” şi prietenii săi. De acolo, împreună cu ceilalţi de la „Tălăncuţa”, a pornit şi Suzana Popescu în marea artă a cântecului popular, cu repertoriul ei absolut unical, dând viaţă unor lucrări ieşite din comun prin originalitate şi prin magnifica sa forţă artistică. Invocările păstoreşti, hăulitul, chiuitul, baladele epice şi eroice „Badiul”, „Averescu”, „Codreanu”; baladele păstoreşti „Mioriţa”, „Fulga”; baladele „Soarele şi Luna”, „Mihu-copilul”, „Balada boului”; doinele (cîntecele doinite) haiduceşti, de jale, de înstrăinare „Plin e codru de voinici”, „Măi, puiuţ de rânduné”, „Pădure-verde pădure”; monumentala baladă a „Meşterului Manole”, restaurată din diferite surse, parte cu parte…

Una din caracteristicile mai relevante ale personalităţii sale interpretative şi artistice este largheţea întinderii paletei repertoriale: de la piesele de mare factură dramatică şi vocal-interpretativă, la cele de formă scurtă şi genuri neaşteptate şi inabordabile chiar pentru cântăreţii mai consacraţi. Datorită unui veritabil talent dramatic de o expresivitate fără egal a cântăreţei, spectatorul devine martorul creaţiei unui tablou pitoresc sau a unei scene rustice; interpreta reprezentând totodată un adevărat „teatru al unui actor”.

Ca adevărate transformări miraculoase îi sunt urmărite şi piesele de pe extrema cealaltă a repertoriului, cîntecele de glumă şi cele erotice (un gen rar exploatat de cântăreţi): „Fata mamei, Tudorá”, „I-hai, tare-mi place”, „Colo-n deal, la Călmăţui”, „Ileana ce stă colea”, „Toantă, toanto, hai acasă”, „Două mere, două pere”, „La moară, la Potolinca”, „Măi ciobane de la oi” ş.a. La fel şi cântecele de petrecere şi de pahar, care, chiar de la prima lor difuzare, sau plasat pe locul unu în topul preferinţelor, de rând cu melodiile antologice şi cele mai solicitate (nişte hit-uri ale genului): „Mă-nvârtesc ca o curcuţă”, „Ié, mai ié,”, „Iaca vine, iaca vine”, „Sus di mână, sus di cot”, „Ş-am sî béu”, „Bade, bade şi iar bade” etc.

„Este o fire de o inventivitate şi imaginaţie artistică deosebite…”, „…Un spirit creator puternic îmbinat cu un caracter pe potrivă…” Acestea sunt doar câteva din calificativele date de bunul ei îndrumător şi conducător al „tălănciştilor”.

Pe lângă vocaţia de interpretă, Suzana Popescu a fructificat cu succes meşteşugul de „dantelăriţă”, atingând un nivel înalt de măiestrie în arta croşetării de diferite tipuri. Cântăreaţa are şi alte preocupări − descoperirea cărora ar fi cu totul neaşteptată pentru melomani − cum ar fi, de exemplu, aprofundarea dumneaei în domeniul magiei criptografice egiptene străvechi şi a filosofiei antice. O altă faţetă, deosebit de interesantă şi aproape necunoscută de public, este talentul ei literar, cântăreaţa încercându-şi pana în crochiu, eseu, nuvelă, poezie.

Credem, că surprinzătoarea personalitate artistică a Suzanei Popescu va servi ca cel mai sigur indiciu melomanilor, prietenilor şi colegilor noştri pentru a împărtăşi cu interpreta clipe care promit a fi cu adevărat irepetabile.

Interpreta Dina Vrăjmaşu, moderator de programe,

Clubul Interpreţilor, Folcloriştilor, Etnografilor şi Amatorilor de Folclor,

Muzeul Naţional de Etnografei şi Istorie Naturală

Tel. 23 88 68

59 22 67

www.muzeu.md