PAVILIONUL PENTRU MUZICĂ

Pavilionul pentru muzică

(Arhitect: Alessandro Bernardazzi, 1889)

          Între piesele de patrimoniu remarcabile, de la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, se numără foișorul („Pavilionul pentru muzică”) din Grădina Botanică a MNEIN. Această construcție bucură privirea vizitatorilor de mai bine de 130 de ani.

Modele de foișoare de la Expoziția Agricolă și Industrială din 1889.  

            Pe parcursul anilor, foișorul a devenit o adevărată „carte de vizită” a Muzeului. Acesta a fost edificat cu ocazia pregătirilor pentru Expoziția Agricolă și Industrială din Chișinău, organizată în toamna anului 1889 de Zemstva Gubernială a Basarabiei. Evenimentul s-a desfășurat în limitele actuale ale străzilor M. Kogălniceanu, M. Cebotari, A. Șciusev și Sfatul Țării. Pentru necesitățile participanților, s-au construit mai multe foișoare, pavilioane destinate expunerii uneltelor și mașinilor agricole, a realizărilor în domeniul agricol și industrial din provincie, aparținând producătorilor mici și mari, meșteșugarilor etc. Între aceste edificii s-a numărat un foișor de lemn, denumit în planul expoziției „Pavilion pentru muzică”. În interiorul lui urmau să evolueze fanfare, orchestre, tarafuri de muzicieni, delectând publicul vizitator cu piese muzicale, pe întreaga durată a expoziției. Lira din vârful acoperișului exprimă simbolic faptul că foișorul găduiește recitaluri muzicale. După încheierea expoziției din 1889, Zemstva Gubernială a decis întemeierea unui muzeu, în baza bunurilor expuse la eveniment. Muzeul Agricol al Zemstvei Guberniale din Basarabia a devenit primul muzeu public din spațiul pruto-nistrean. În pofida vicisitudinilor veacului XX (schimbări de regimuri, conflicte armate, cataclisme naturale), instituția funcționează fără întreruperi până în prezent, fiind cunoscută astăzi drept Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.

Pavilionul pentru muzică și clădirea muzeului, înc. sec. XX.

            Foișorul din Grădina Botanică a MNEIN are forma unui octogon, cu acoperiș piramidal. Temelia constă dintr-un cadru de piatră, alcătuit din blocuri tăiate și fețuite. Podeaua este turnată din beton. Accesul în foișor se face pe o scară cu trei trepte.

            Construcția se sprijină pe opt stâlpi din lemn. Fiecare stâlp reprezintă în secțiune un poligon. În partea inferioară, stâlpii sunt uniți prin balustrade, având între ele un șir de scânduri verticale, ornamentate, situate la o mică distanță una de alta. În partea superioară a stâlpilor, aproape de acoperiș, aflăm două rânduri paralele de bârne, plasate orizontal, având între ele chenare de formă pătrată și dreptunghiulară. Interiorul fiecărui chenar e ocupat de câte un panou din lemn, de formă circulară sau eliptică. Pe unul dintre panouri sunt traforate cifrele „1889”, indicând anul construcției foișorului. Bârnele inferioare sunt unite cu stâlpii foișorului prin intermediul unor arcuri având terminații în formă de inimă. Arcurile creează impresia unei ferestre cu arcade. Streașina este fețuită cu scânduri decorate prin traforare. Ornamentele lor (romb, pătrat, trapez, arc de cerc) sugerează ciucurii unei țesături. Acoperișul piramidal este din șindrilă. În vârful acoperișului e plasat un element decorativ din lemn, ornamentat prin traforare. Acesta servește drept soclu pentru o liră cu cinci strune.

            Pe perimetrul foișorului se află un rând de bănci din lemn, de culoare cafeniu-închis.

            Cupola este fețuită cu scânduri de culoare verde deschisă. Laturile inferioare ale cupolei conțin mai multe elemente ornamentale. Prin forma lor, acestea amintesc terminațiile unui candelabru. În prezent, coloritul foișorului are nuanțe de bej-maro.

            Autorul proiectului, Alessandro Bernardazzi (1831-1907), prin intermediul acestui monument, punea în valoare, odată în plus, arhitectura eclectică de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. Construcții asemănătoare, de-a lungul timpului, au fost ridicate și în alte spații de agrement din Chișinău, parcuri publice sau pe lângă conacele boierești din Basarabia. Din cauza condițiilor climaterice, precum și a materialelor de construcție perisabile, majoritatea construcții de acest gen nu au rezistat vitregiei vremurilor. Prin urmare, foișorul din Grădina Botanică a Muzeului constituie un exemplar unic în spațiul nostru, fiind un adevărat monument istoric.

             În decursul a peste 130 de ani, foișorul a cunoscut mai multe intervenții de restaurare și conservare. Ultimele lucrări, în acest sens, au avut loc în intervalul 2016-2018, fiind efectuate de restauratorii de la Muzeu (Ion Temciuc, Ghenadie Popescu, Petru Bujor, Mihail Țvetcov), dar și prin concursul meșterului popular Victor Pelin. Acesta din urmă a reușit, în baza imaginilor de epocă, să restabilească lira și soclul pe care este montată.

Dl Petru VICOL, director general al MNEIN, exprimă gratitudine
meșterului popular Victor PELIN pentru contribuția la restaurarea foișorului

În prezent, foișorul continuă să servească drept loc de reculegere pentru publicul vizitator care vine să contempleze oaza de verdeață din Grădina Botanică a MNEIN. În cadrul foișorului, Muzeul organizează diferite evenimente cultural-artistice și educative: recitaluri muzicale, mici expoziții, lansări de carte etc.

Noaptea Europeană a Muzeelor 2018. Recital de muzică clasică în foișorul MNEIN.
Evoluează Ansamblul de cameră al Liceului Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”,
clasa profesoarei Olga IUHNO

Referințe bibliografice: Mihai Ursu. Constituirea complexului arhitectural-istoric al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. În: Buletin Științific. Revistă de Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie. Serie nouă, vol. 1 (14), Chișinău, 2004, p. 292; Mihai Ursu. Grădina Botanică și Vivariul din cadrul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală. Ghid. Chișinău: Ideea-Com, 2017, p. 5.

Andrei PROHIN, dr. în istorie,

secretar științific, MNEIN

          Autorul mulțumește doamnelor Ana IEȘEANU și Aliona CĂLIMAN de la filiala Muzeul Satului, MNEIN, pentru consultațiile oferite.

0 Comments

  1. […] Pavilionul pentru muzică (Arhitect: Alessandro Bernardazzi, 1889) […]

Dă-i un răspuns lui EXPONATUL ZILEI