Învierea Mântuitorului Iisus Hristos e unul dintre reperele majore ale calendarului bisericesc și ale celui popular. În Sâmbăta Mare, oamenii se scăldau, pentru a întâmpina sărbătoarea în curățenie trupească și sufletească. Membrii familiei îmbrăcau haine noi (mai ales, cămăși), pe care bunicile, mamele și surorile le coseau pe parcursul iernii și a Postului Mare. Sâmbătă seara, unii gospodari aprindeau un foc mare în curtea casei, pentru a arde resturile vegetale din gospodărie. Datina este interpretată drept o amintire a primilor creștini care se încălzeau la foc. Potrivit moralității tradiționale, toți creștinii sunt datori să participe la slujba de Înviere. Nimeni să nu doarmă în această noapte (excepție fac doar copiii și bolnavii). Persoanele care nu vin la biserică, riscă să sufere de boli și alte necazuri de-a lungul anului. Se crede că pruncii născuți în duminica Paștelui vor avea parte de noroc toată viața. Iar cine moare în această zi, ajunge direct în Rai. În dimineața de Paști, creștinii își adresează salutul tradițional „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde: „Adevărat a Înviat!” De asemenea, se sărută pe obraji. La masa de sărbătoare, oamenii ciocnesc ouă vopsite (cel mai frecvent, roșii). Schimbarea culorii firești a oului (din alb în roșu) este explicată, în legendele populare, drept o dovadă a Învierii Domnului. Copiii se spală pe față cu apă în care s-a adăugat agheasmă, un ou roșu, un bănuț argintiu și un fir de busuioc. Odinioară, în duminica Paștelui și în următoarele zile, copiii și tinerii se dădeau în scrânciob, participau la diverse jocuri tradiționale, mergeau la horă.
