1959 martie 23. – Preotul Belous Gheorghe Procopie raportează lui Nectarie Grigorie, arhiepiscopul Chișinăului și al Moldovei, despre cele constatate pe timpul când a fost delegat din partea Autorităților Eparhiale să participe ca reprezentant al bisericii la închiderea mănăstirii Răciula și transmiterea bunurilor acesteia către autoritățile statului. În cadrul documentului, autorul dă vina pentru declanșarea incidentului, în mod tendențios, pe seama călugărițelor și chiar a localnicilor credincioși care s-ar fi înțeles din timp să reacționeze împotriva acestui act.
Împuternicitului pentru afacerile Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniștri al RSSM.
Copie: Înalt Preasfinției Sale Preasfințitului Nectarie, arhiepiscop al Chișinăului și al Moldovei.
De la prot. Belous Gheorghe Procopie.
Raport.
Cu smerenie vă informez că, în temeiul adeverinței de deplasare sub nr. 117, din 23 iunie 1959, subsemnatul și părintele A. Vustean ne-am deplasat la mănăstirea de maici din Răciula pentru a asista la procesul de predare a bunurilor bisericești ș.a.
Doar cum automobilul nostru a ajuns pe teritoriul mănăstirii, s-a observat o înviorare organizată din partea nevoitoarelor și a unor localnici din s. Răciula. Toți se îndemnau spre casa igumenei, unde deja se aflau mai multe călugărițe, care au fost convocate de către autoritățile civile pentru a face unele precizări. Multe dintre călugărițe plângeau, unele făceau multă zarvă, își exprimau una alteia nemulțămirea.
Subsemnatul, împreună cu pr. Vustean, ne-am salutat cu autoritățile civile. După aceea am mers la chilia stareței, unde i-am explicat în ce constă subiectul vizitei noastre. Pr. Vustean a mers la Țigănești, iar subsemnatul am rugat-o pe stareță să îl invite la mine pe pr. Arventiev, pe ieromonaha Diodora și pe starețul mănăstirii Căpriana, pentru a preciza numărul necesar de mașini pentru transportarea bunurilor. Întrucât nu se găsea nicio ascultătoare în egumenie, am rugat-o pe una dintre călugărițe să mă însoțească la pr. Arventiev, ca să discut la telefon și să-l invit aici pe starețul mănăstirii Căpriana, apoi să purced la împărțire. Au început să bată clopotul a alarmă. Am înțeles ce se petrece și imediat am trimis pe una dintre maici ca să oprească dangătul clopotului. Însă dangătul clopotelor nu s-a oprit imediat, concomitent au început să vină colhoznicii s. Răciula la mănăstire și aruncau diferite replici mie și reprezentanților puterii civile. La scurt timp a fost chemat procurorul r-nului Călărași, șeful miliției ș.a. Însă oamenii nu se împrăștiau. Stareța s-a ascuns și ne-a lăsat pe toți în voia sorții. Toate aceste acțiuni păreau ceva înscenat din timp de către stareță. De fapt, aceasta a reprezentat o manifestare antistatală în tot sensul cuvântului. Prin intermediul acestei zarve organizate au lăsat cositul și alte lucrări colhoznice în jur de 300 de persoane. Toți aceștia strigau că, din cauza noastră, ei au lăsat lucrul și ne rugau să plecăm înapoi de acolo de unde am venit. Funcționarii de stat au fost nevoiți să părăsească încăperea și să plece, lucru care l-au și făcut.
23.VI.1959.
Al Înalt Preasfinției Voastre supus nevoitor, prot. Belous m.p.
DGAN ANA, F. 3046, inv. 1, d.93, f. 13, 14. Copie.
Ediții: V. Beșleagă, Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula. 1959, Chișinău, Prut Internațional, 2006, p. 310-312; Православие в Молдавии. Власть, церковь, верующие, отв. ред., сост. и автор предисловия В. Пасат, том 2 (1953-1960),Москва, Росспэн, 2010, № 241, с. 667-668.
CASE ȘI ÎNCĂPERI CONSPIRATIVE ALE ADEPȚILOR CULTELOR RELIGIOASE
Prin propaganda ateistă se urmărea crearea unei imagini negative a Bisericii, închiderea lăcaşelor de cult şi reducerea treptată a numărului de credincioşi. În pofida măsurilor antireligioase şi a presiunilor asupra societăţii, o parte însemnată a populaţiei din RSSM continua, în perioada postbelică, să-şi păstreze credinţa şi să practice ceremoniile religioase oficiate de Biserică, în paralel cu cele civile, obligatorii prin legislaţie şi impuse prin metode administrative.
Fotografiile de mai jos prezintă casele și încăperile conspirative folosite de către credincioși pentru oficierea serviciilor religioase.
