„Iar botezându-se Iisus, când ieșea din apă,
îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată glas din ceruri, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17).
Boboteaza, Botezul Domnului , „Arătarea Domnului” sau „Epifania– o sărbătoare importantă în calendarul creștin, ce semnifică, retrăirea momentului în care Mântuitorul a fost botezat de către Sf. Proroc Ioan în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani.
De „Bobotează”, Biserica oficiază slujba de sfințire a apelor, ca repetare și rememorare liturgică a Botezului Domnului Hristos în Iordan – re-închipuirea propriului nostru Botez, prin care este spălat păcatul strămoșesc.
Intrarea lui Hristos în apele Iordanului reprezintă o coborâre a Lui în inima Creației decăzute pentru a o restaura și a o curăți de păcat, apa din lumea creată devenind, prin botezul Său, „izvor al mântuirii”. Botezul se referă la Învierea lui Hristos, după cum spune și Sfântul Pavel: „Fraților, au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; căci dacă am crescut împreună cu El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai Învierii Lui”.
Apa ca semn mesianic este menționată încă din Vechiul Testament, unde profetul Isaia o asocia cu venirea în lume a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat: „Precum se coboară ploaia și zăpada din cer și nu se mai întoarce până nu adapă pământul și-l face de răsare și rodește și dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare, așa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se va întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea și își îndeplinește rostul lui” (Isaia 55, 3, 6, 7, 10-11).
De asemenea, Botezul este prefigurat, în Vechiul Testament, prin evenimentul minunat al trecerii poporului evreu prin mijlocul Mării Roșii, după ieșirea din sclavia egipteană, când apa mării, acest simbol al puterii nebiruite, care inspiră respect, dar și groază, este îmblânzită de Dumnezeu pentru a deveni elementul purificator, care „spală” poporul evreu de existența lui trecută, pentru a-l „naște” într-o nouă identitate.
Prin urmare, apa anulează ceea ce a existat înainte, însă, spre deosebire de foc, care distruge definitiv materia, apa o restaurează în alte forme, o primenește și reînnoiește. Dacă focul purifică sufletul, apa are puterea de a purifica și sufletul, și materia. „Lustraţia” – purificarea prin apă – înseamnă reluare, renaștere, cu toate atributele nașterii inițiale.
În cazul Botezului, apa nu mai este aceeași cu Duhul, ci este un mijloc prin care omul este re-creat, prin puterea Duhului Sfânt și a Cuvântului lui Dumnezeu, însă, pentru a fi asociată cu Duhul, ea trebuie să-și schimbe starea decăzută – fapt făcut posibil prin întâlnirea dintre Dumnezeu și creația Sa și, ca urmare, prin sfințirea apei și a firii –, fiindcă „De nu se va naște cineva de Sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3,5).
Botezul Mântuitorului nu este numai cu apă, ci, așa cum spune Sf. Ioan Botezătorul, „Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc” (Matei 3, 11). După cum arată Maurice Cocagnac în cartea sa Simbolurile biblice, botezul focului se referă la judecata lui Dumnezeu, dar și la puterea purificatoare a milostivirii Sale. „Botezul lui Iisus, slujitor chinuit și slăvit pentru izbăvirea omenirii, întrunește toate dimensiunile botezului sacru. Prin apă, Iisus coboară până în străfundurile abisului, semn al morții. Prin foc el trece prin creuzetul suferinței și dezvăluie metamorfoza izbăvirii. Duhul Sfânt, care plutea deasupra apelor, se întrupează în el pentru a făuri acest mister. Mesia readuce viața spre slăvi.”
La Bobotează, după sfințirea apelor și binecuvântarea întregii firi prin mijlocirea lor, credincioșii sunt binecuvântați și invitați să bea din apa sfințită și să-și stropească cu ea casele. Cuvintele pe care le rostește preotul în rugăciunea pentru sfințirea apei vădesc puterea pe care o capătă acum apa: „Și-i dă ei harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, de dezlegare de păcate, de vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință”.
Tropar la Praznicul Botezului Domnului
În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat, Slavă Ție.
Agheasma este apa sfințită care nu se alterează niciodată, acționând ca un antidot care protejează de pericole omul și gospodăria sa. Ea are efecte benefice și tămăduitoare pentru persoanele bolnave, care o beau dimineața pe stomacul gol. Obiceiul impune ca, de Bobotează, slujba să aibă loc în afara Bisericii, lângă un izvor, râu sau la fântâna din sat, fapt menit să reflecte caracterul cosmic al acestei slujbe prin care se poate săvârși sfințirea întregii firi, fiindcă vestea cea bună a Mântuirii trebuie răspândită și transmisă întregii lumi.
Prin ritualul specific acestui eveniment religios, în această zi se sfințesc apele mari și se purifică mediul înconjurător de forțele malefice. În această zi, de Bobotează, există tradiția conform căreia preoții sfințesc toate apele din care oamenii vor lua pentru a stropi gospodăriile, casele și animalele, păstrând restul apei în sticle, pentru leac.
La sfârșitul slujbei de sfințire a apei, crucea este aruncată în apă, iar tinerii care vor s-o recupereze din apă sânt răsplătiți cu colaci, cu fructe și cu bani. Cel care scoate crucea din apă va avea noroc tot anul. În noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul: ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și pun busuioc sub pernă. Tânărul care îi aduce în vis o cană cu apă este ursitul ei.
În acest context, vă reamintim că Expoziția ,,Apa – între cer, pământ și veșnicie”, poate fi vizitată, la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală până la data de 28.02.2022!
Să aveți binecuvântare cu prilejul Sărbătorii Botezul Domnului, să aveți parte de sănătate, liniște și pace!
