Cazan hunic de bronz (cca. sec. V p. Chr.)

(Descoperit de N. M. Gorun în s. Șestaci, r-nul Rezina - 1962)

În colecțiile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, în spațiul expozițional de la demisol, se află un cazan de bronz, considerat o raritate în spațiul european.

Cazanul are forma unei vaze masive, ușor rotunjită în partea inferioară a corpului. Partea exterioară a pereților este ornamentată cu motive geometrice, dispune de două mânere, decorate cu câte patru proeminențe în formă de ciupercă, flancate de alte două proeminențe similare. Piesa are o înălțime de 53 cm, diametrul gurii – 35 cm, înălțimea piciorului – 10,5 cm, diametrul piciorului – 20 cm, lungimea mânerelor – 14 cm, grosimea pereților – 1,4 cm, greutatea – 29 kg.

Cazane analoage au fost descoperite în Rusia (regiunea Donului), România și Ungaria. Utilitatea recipientului este discutată în mediul științific: de la una cotidiană (de preparare a bucatelor), la cea de ritual (pentru aducerea ofrandelor).

Vasul aparține culturii hunilor – popor nomad, de origine mongoloidă, devenit proverbial pentru cruzimea sa. În a doua jum. a sec. IV – sec. V p.Chr., hunii au exercitat dominație asupra unor regiuni întinse din Europa Centrală și de Est, inclusiv în spațiul românesc. Datorită rarității și valorii sale istorice, cazanul de la Șestaci a fost prezentat în cadrul unei expoziții la Vatican.

Ediții: Г. А. Нудельман, Гуннский котел из Молдавии // Советская Археология, Москва, 1967, вып. 4, с. 306-308.