Ursul de peșteră
În 1963, în cariera de piatră din apropierea satului Butești, r. Glodeni, amplasată pe malul drept al râului Camencuța, în timpul unor extrageri de calcar, a fost descoperită o peșteră carstică. În interiorul peșterii s-au găsit numeroase fosile ale ursului de peșteră (Ursus (Spelearctos) spelaeus, Rosenmüller, 1794). Săpăturile paleontologice au fost efectuate de colaboratorii muzeului, L. Șteiler și V. Ufnarovschi, iar fosilele descoperite se află actualmente în colecțiile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, având o mare importanță pentru studierea istoricului faunei mamiferelor Perioadei Cuaternare de pe teritoriul Republicii Moldova. În una din imaginile alăturate e prezentat scheletul unui urs de peșteră, din expoziția permanentă a MNEIN, care a fost asamblat din piese colectate în punctele fosilifere de la Butești. Cealaltă imagine înfățișează o reconstrucție a aspectului exterior al acestui animal preistoric.
Ursul de peșteră aparține mamiferelor Perioadei Cuaternare, atingând o lungime de până la 3 m și o greutate de circa 500 kg. Rămășițe fosile ale acestei specii, pe teritoriul Moldovei, s-au mai descoperit în: grotele Trinca I, II, III; grota Brânzeni I, grota Buzdujeni, r-nul Edineţ; Duruitoarea Veche, r-nul Râşcani; peştera Buteşti şi grota Buteşti, r-nul Glodeni; grota Ofatinţi, r-nul Râbniţa; peştera Saharna, r-nul Rezina; or. Cricova. În peștera de la Butești, fosilele ursului de peșteră au constituit circa 82% din materialul osteologic colectat. În baza fragmentelor de mandibule descoperite în cadrul sitului s-a constatat prezența a 39 de exemplare de urși nou-născuți, tineri, adulți și bătrâni. Fragmentele osoase reprezentau toate părțile scheletului. În grota de la Buteşti, cinci cranii de urs de peşteră erau aşezate compact unul lângă altul, fiind îndreptate cu partea frontală spre ieşirea din grotă, ceea ce denotă o intervenție antropogenă. Nu este exclus că această grotă, asemenea ca şi în alte cazuri similare din Europa, să fi fost folosită de strămoșii noștri din Musterian (circa 90-60 de mii de ani în urmă) pentru manifestările religioase ale aşa-numitului Cult al ursului de peşteră.
Dispariţia speciei, cel mai probabil, s-a datorat condiţiilor aspre ale perioadei maximale de răcire a climei (24-17 de mii de ani în urmă), care au acutizat concurenţa cu ursul brun şi omul preistoric, pentru adăposturile de iarnă şi resursele de hrană.
Ediții: Давид А.И., Штейлер Л.Д. Остатки ископаемых млекопитающих из пещеры с. Бутешты // Государственный Историко-краеведческий Музей. Труды. Выпуск II. Кишинев, 1969, с. 147-159; Давид А.И. Териофауна Плейстоцена Молдавии, 1980. С. 73-80.; Borziac I., Obadă Th. Sistemul carstic al grotei Buteşti. În: SYMPOSIA PROFESSORUM, Seria: Istorie, Materialele sesiunii științifice din 10-11 octombrie 2003, ULIM, Chișinău, 2004, p. 6-9.
